Archive for August 2011

Înapoi

August 21, 2011

Una dintre tezele fundamentale ale operei filozofului David Hume este că asocierea ideilor are în lumea spirituală același rol ca și legea gravitației în lumea fizică.

David Home și-a schimbat numele în Hume, pentru că englezii nu puteau pronunța Home așa cum îl pronunțau scoțienii.

Scoțianul “Home” se trage de la “hulm, holm”, care înseamnă “ostrov, insulă dintr-un râu”. Nu putem să nu remarcăm strânsa corespondență dintre “hulm” scoțian și latinescul “humus” (“pământ; țară, ținut”).

Englezescul “home”, căci numele filozofului era pronunțat englezește, înseamnă “casă, cămin”, dar și “țară, loc de baștină”.

Se pare că între CASĂ (ACASĂ) și PĂMÂNT, așa cum ne sugerează etimologiile cuvintelor, nu există vreo diferență. Nimic întâmplător, căci principiul despre care vă vorbeam la început ne îndeamnă să asociem termenii. Nu spun oare mulți dintre cei aflați pe patul de moarte – firile poetice, mai cu seamă – “Vreau să mor, vreau acasă!”? Murind omul, pământul își deschide porțile. Textul biblic ne lămurește: “Atunci, luând Domnul Dumnezeu țărână din pământ, a făcut pe om și a suflat în fața lui suflare de viață și s-a făcut omul ființă vie”. Ca mai apoi să întărească imaginea, în episodul izgonirii din rai: “În sudoarea feței tale îți vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care ești luat; căci pământ ești și în pământ te vei întoarce”.

Față cu moartea, ființele își aruncă privirea înapoia lor, departe, în timpuri neștiute.

Hasdeu vine cu următoarea comparație: “Călătorul, îndrumat spre o țintă obscură și necunoscută, când simte piedicile-i grămădindu-se sub pasu-i ce șovăiește fără voie, călcând spini și cremene; când vede împrejuru-i vrăjmași ce-l ochesc dintr-ascuns, pândind momentul oportun, iar corbii legănându-se în aer, în așteptarea hoitului; când cugetă la apropierea nopții, sub al cărei văl cernit spinii devin mai ghimpoși, cremenele mai ascuțit, vrăjmașii mai îndrăzneți, corbii mai rapaci și victima lor comună mai slabă; ei bine, el își aduce aminte locul de unde a purces, casă, masă, frați, amici, iubire și este peste putință ca să nu dorească c-un avânt nebiruit a fugi înapoi, precum pârâul, izbindu-se de o stâncă, pe care nu poate s-o spargă, se întoarce în brațele izvorului. NAȚIUNILE NU CĂLĂTORESC, OARE, CA ȘI INDIVIZII? NU LE CUPRINDE ACELAȘI PUTERNIC DOR DE A-ȘI REVEDEA MATCA?”.

Cu plecăciunea de rigoare, continuăm scrisele ilustrului basarabean, întrebându-ne, aproape de împlinirea a 20 de ani de independență, când se va întoarce la matcă republica noastră.

De corbi, și spini, și cremene, de ținte obscure avem parte, slava Domnului. Găgăuții din sud vociferează în limba “nestrămoșilor” lor că vor să le scriem în limba “nestrămoșilor” noștri. (Sau poate să-i scriem niște “necuvinte” domnului Prim-Ministru despre supremația Constituției…) Mai peste Nistru, demenți terorizând zilnic familii nevinovate de moldoveni. Înlăuntru, tkaciuci nebărbieriți, toți deputați ai Parlamentului Republicii Moldova, urmărind și punând în aplicare strategiile politice ale unui stat străin. Politica externă – cu fundul în CSI și cu degetele de la picioare aderând la UE. În toamnă, Patriarhul Kiril al Rusiei își va “tinde patrafirul” peste capetele pravoslavnice din Moldova, trăgându-l înapoi cu tot cu odoarele din biserici, după modelul deja consacrat de mitropolitul Serapion Fadeev. Asta e independența? Ce ați realizat în acești 20 de ani?

–      Un concert Zdob și Zdub în Piața Marii Adunări Naționale.

Iar spiritele îndrăznețe și sănătoase de prin-prejur mai năzuiesc încă, neîncurajate de nimeni, spre răsplata greu de atins a întoarcerii la matcă, acasă la huma Daciei, la trupul Daciei.

Nu “sunt Moldova” și nu “iubesc Moldova”, pentru că logica și bunul-simț mă împiedică să fac așa ceva cu un stat avortat mai târziu decât au fost născuți majoritatea dintre noi.

Până și zestrea militară cu care vor defila pe 27 august copiii flămânzi ai Basarabiei are cu cât mai mult de 20 de ani…

 

Anunțuri

Limba scoasă la Slaveanskii Bazar

August 1, 2011

“Vorbele mari se spun în șoaptă”, spunea Serghei Esenin.

”Govori po russki!” – ca un tunet au căzut cuvintele domnului (domnului?) Andrei Babenco, hospodar-șef peste domeniile Universitatii Slavone. Alături de alte trei scăfârlii nefericite, a transformat “Universitet”-ul în “Bazar”, drept care studenții vor merge să învețe în toamnă la “Slaveanskii Bazar”.

Scânteie răsărită din amorțirea generală, călitul jurnalist Oleg Brega a apucat taurul căzăcesc de coarne, în încercarea-i de a lămuri viitorul unei studente.

Că și rușii noștri (da, ai noștri, căci noi îi hrănim!) dau dovadă de abilități bizantine în chestiunile administrative, nu este o noutate. Noutate este – pentru mine cel puțin – dar și părere de rău, faptul că omul nu mai învață cât trăiește, căci după învățăturile chelarului Andrei Babenco, bătrânețea rusească este incompatibilă cu frumoasa limbă română. Iarăși și din nou au fost strivite demnități, dimpreună cu libertăți constituționale. Camera de luat vederi – sfărâmată. Polițiștii – umiliți. Accese furibunde pe holurile unei instituții de învățământ, cu sechestrări de oameni, combinând Pamplona cu regiunea Calabriei.

Litera constituțională spune, în art. 13 alin. 1, “limba moldovenească”. Spiritul viu constituțional sugerează că vorbim românește, căci așa decurge din preambulul Constituției, profesiunea de credință a legiuitorului fiind în favoarea limbii române, căci Independența Republicii Moldova este un rezultat al luptei pentru adevăr, pentru limba română și pentru alfabetul latin. Motiv temeinic, zic eu, să se schimbe inscripția de pe una dintre ușile Universității Slavone, din “Cabinet de limbă moldovenească” în “Casa Limbii Române”.

Deocamdată, constat că singura libertate constituțională a românilor din Republica Moldova, a majoritarilor, este libertatea de a sângera.

Bate-mă, dar ascultă-mă, domnule Babenco!