Prolegomenele lui Chirtoacă

– o privire în cheie filosofico-politică –

Într-un recital de interpretare neconstituţională a Constituţiei Republicii Moldova, dat în faţa camerelor de filmat ale postului de televiziune Publika TV, Dorin Chirtoacă, primar de Chişinău, “tânăr şi ferice” politician basarabean, spune următoarele: “Nu este prevăzut în mod expres cu câte voturi se alege Preşedintele în turul repetat de scrutin.”, făcând aluzie la faptul că Preşedintele (şi nu “şeful statului”, cum încearcă să ne deprindă ştiristele) ar putea fi ales cu mai puţin de cele 61 de voturi obligatorii ale deputaţilor.

Afirmaţia ar fi trecut ca inexistentă, dacă Dorin Chirtoacă nu ar fi absolvent al Facultăţii de Drept din Bucureşti şi al Colegiului Juridic Franco-Român de Studii Europene. Să fie de vină sistemul românesc de învăţământ care “produce tâmpiţi”, după chiar expresiunea marinarului Traian Băsescu? Mai degrabă “doctoratul” de la Surprize-Surprize al tânărului nostru jurist.
Şi când Andreea Marin lăcrima cu cristale Swarovski, credem că Dorin Chirtoacă lua în mână opera lui Jeremy Bentham.
Înainte de a purcede însă la analiza acestui gest – căci fiece vorbă scoasă de un politician este şi un gest – vom cita textul constituţional:
Articolul 78: Alegerea Preşedintelui
“[…] 3. Este ales candidatul care a obţinut votul a trei cincimi din numărul deputaţilor aleşi. Dacă nici un candidat nu a întrunit numărul necesar de voturi, se organizează al doilea tur de scrutin între primii doi candidaţi stabiliţi în ordinea numărului descrescător de voturi obţinute în primul tur.
4. Dacă şi în turul al doilea nici un candidat nu va întruni numărul necesar de voturi, se organizează alegeri repetate. […]”
Reamintim că jurisconsulţii romani au creat o regulă de interpretare conform căreia, dacă un text de lege are o formulare generală, atunci şi aplicarea lui va fi generală, interpretul neputând face distincţii dacă legea nu le încorporează: Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus. Se evită astfel pericolul ca, printr-o aplicare abuzivă a distincţiilor, legea să fie lipsită de efecte. Dacă prin absurd nu ar fi existat acest principiu de interpretare a normelor juridice, ar fi fost logic să “supralicitezi” numărul voturilor pentru cel de-al doilea tur de scrutin. Din economia acestui criteriu logic, remarcăm că un număr mai mare de voturi asigură o impecabilă legitimitate politică şi o mai mare siguranţă în procesul alegerii Preşedintelui. Cu alte cuvinte, nu este ales un preşedinte de bloc sau de colhoz, este ales Preşedintele unui stat.

Inspirat de sistemul utilitar al lui Epicur, Bentham sublinia în mai toate operele sale că utilul corespunde plăcerii şi că plăcerea este unicul scop al vieţii. Bine este ceea ce procură plăcere, iar morala nu este altceva decât “calculul plăcerilor”. Prin urmare, de aici ar izvorî aritmetica juridică a primarului de Chişinău, ca totul să conveargă spre plăcerea politică a domniei sale. A domniei sale, sau a lui Marian Lupu ?!?

Cicero a tranşat chestiunea în scrierile către fiul său, Marcu: unde este imoralitate nu poate fi utilitate. Oamenii răstoarnă temeliile naturii când despart moralul de util. Ergo unde nu se respectă legea, fiţi siguri că nu e nici morală, şi nici utilitate.
Aşadar, Chirtoacă ne sugerează că interpretarea sa (cu bună-ştiinţă sau nu, nu ne interesează) ar avea ca final fericit dispariţia odată şi pentru totdeauna a comuniştilor din menajeria politică a Republicii Moldova. Asta ar conduce la “fericirea” majorităţii votanţilor. Încălcarea supremaţiei Constituţiei însă nu conduce la fericire şi nu poate fi în niciun caz utilă, chiar dacă “victimele” ar fi comuniştii. Faptul ar constitui un precedent, iar alternanţa partidelor la putere ar da naştere unor abuzuri de neînchipuit, fatale pentru un stat atât de mic precum Republica Moldova. A calcula doar pentru propriul tău folos, ţinând cont doar de interesele de moment, nu înseamnă şi a lucra în mod legal şi moral. De la “fericirea” politică a majorităţii necomuniste se poate lesne ajunge la “fericirea” ta şi numai a ta. În felul acesta revenim înainte de momentul 7 aprilie 2009, când singurul om care lucra în Moldova se chema Oleg Voronin şi când fericirea lui era clădită pe suferinţele altora.

Pe de altă parte, nu înţelegem zbaterea asta în favoarea unui aşa-zis “aliat” politic, când nici colegii de partid ai “aliatului” nu îndrăznesc să interpreteze Constituţia aşa cum le surâde lor. “Aliatul” n-a recunoscut niciodată deschis că limba pe care o vorbeşte (sau pe care cel puţin o îngaimă) se cheamă Limba Română, “aliatul” nu şi-a expus încă în mod public părerea despre atrocităţile regimului stalinist în Basarabia, “aliatul” nu va interpreta eronat Constituţia atunci când Dorin Chirtoacă se va afla sub sabia lui Damocles, la alegerile pentru Primăria Chişinău.
Presupunem, întemeiat zicem noi, că cei care au votat Partidul Liberal nu au introdus buletinul de vot în urnă cu gândul la Marian Lupu şi la propăşirea sa politică.

Prolegomenele lui Dorin Chirtoacă, rostite la Publika TV, vor fi dezvoltate într-un volum de-al său viitor intitulat “Ficţiuni constituţionale”.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: