Archive for Decembrie 2010

Presedintele Parlamentului – Presedinte interimar ope legis

Decembrie 31, 2010
  de Alexandru Iavorschi 

Presedintele Parlamentului, Marian Lupu, exercita interimatul functiei de Presedinte al Republicii Moldova ope legis (prin puterea legii), fara a mai fi necesara consumarea unei proceduri parlamentare speciale. Aceasta interpretare vine in consonanta cu principiul asigurarii continuitatii exercitarii atributiilor de sef al statului. Prin urmare, Presedintele Parlamentului devine automat Presedinte interimar. 

 

Potrivit art. 91 din Constitutia Republicii Moldova, dacă funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova devine vacantă sau dacă Preşedintele este demis ori dacă se află în imposibilitatea temporară de a-şi exercita atribuţiile, interimatul se asigură, în ordine, de Preşedintele Parlamentului sau de Primul-ministru.

 Din economia articolului 91 din Constitutie, Presedintele Parlamentului exercita interimatul functiei de Presedinte al Republicii Moldova ope legis (prin puterea legii), fara a mai fi necesara consumarea unei proceduri parlamentare speciale. Aceasta interpretare vine in consonanta cu principiul asigurarii continuitatii exercitarii atributiilor de sef al statului. Prin urmare, Presedintele Parlamentului devine automat Presedinte interimar.  

Potrivit art. 135 alin.(1) lit. f) din Constitutie, Curtea Constitutionala urmeaza sa constate circumstantele care justifica interimatul functiei de Presedinte al Republicii Moldova. Astfel, din interpretarea gramaticala a textului constitutional, deducem ca atributia Curtii este de a constata o circumstanta sau o situatie si nu de a hotari asupra acesteia. Prin urmare, avizul emis de Curtea Constitutionala are un efect declarativ si nu constitutiv, deoarece Curtea este chemata sa constate existenta unei situatii nascute anterior sesizarii. Avizul Curtii nu “da nastere” interimatului, ci doar confirma existenta acestuia. Daca s-ar merge pe ideea ca interimatul ia nastere la data emiterii avizului Curtii Constitutionale, atunci s-ar incalca principiul continuitatii exercitarii atributiilor de sef al statului, statuat in termeni imperativi in art. 91, ajungandu-se la situatia in care, intre data intervenirii vacantei functiei, demisiei sau imposibilitatii temporare de exercitare a atributiilor si data constatarii existentei acestor circumstante prin avizul Curtii Constitutionale, sa existe un vid de putere la nivelul sefului statului, lucru nepermis intr-un stat de drept.

In consecinta, normele din Codul jurisdictiei constitutionale, recte art.38 alin.(2) lit. c) coroborat cu art. 63 lit. d), prin care se statueaza ca pentru constatarea  circumstantelor ce justifica interimatul functiei  de Presedinte  al Republicii Moldova, Parlamentul trebuie sa adopte o hotarare, semnata de Presedintele Parlamentului, sunt contrare spiritului Constitutiei. Urmand logica acestor texte, se poate ajunge la situatia absurda in care o majoritate conjuncturala constituita in Parlament ar respinge o astfel de hotarare, ceea ce inseamna crearea pe cale artificiala a unei situatii de vid de putere, intrucat, nefiind adoptata hotararea respectiva, nu poate fi sesizata Curtea Constitutionala pe taramul art. 135 alin.(1) lit. f). Pe cale de consecinta, Curtea nu ar putea emite avizul care ar urma sa constate existenta circumstantelor care justifica interimatul functiei de Presedinte al Republicii Moldova, fapt ce ar duce la un blocaj institutional.

De lege ferenda, se impune modificarea Codului juridictiei constitutionale in sensul atribuirii Presedintelui Parlamentului dreptul de sesizare a Curtii Constitutionale pe taramul art. 135 alin.(1) lit.f), fapt ce ar duce la punerea in acord a acestor dispozitii cu spiritul Constitutiei si ar evita situatiile de blocaj institutional.

In concluzie, Presedintele Parlamentului asigura automat interimatul functiei de Presedinte al Republicii Moldova, in conditiile normei imperative de la art. 91 din Constitutie.

Anunțuri

De la “orbis terrarum” la “globul Moldovei”*

Decembrie 23, 2010

Când Appian îţi povesteşte cu atâta învolburare Războaiele Civile, unde triumviratul format de Antonius, Octavius şi Lepidus a constituit vârful de lance al acelei perioade istorice, îţi întorci privirea, ca un huhurez, spre triumviratul Lupu-Ghimpu-Filat, care stă să se nască în aceste zile de sărbătoare.

La Roma se întâmplau atunci minuni şi prevestiri înfricoşătoare: câinii urlau precum lupii, o vacă a scos un glas omenesc, un prunc născut începu pe loc să vorbească. Să nu ne mire că din unele statui au picurat stropi de sudoare, iar din altele sânge. Ploua cu pietre şi trăsnete nesfârşite cădeau peste temple, iar cel mai vârstnic dintre preoţii Etruriei îşi opri glasul şi respiraţia, după ce prezise revenirea vechii regalităţi.

În Chişinău, câinii umblă cu coada între picioare. Un prunc a fost născut într-o toaletă de internat şi cât pe ce să vadă moartea. Prin puşcării, deţinuţii beau cu gardienii, după care evadează în lume. Statuia bătrânului domn Ştefan este verde de atâta pâclă orăşenească. Bustul lui Lenin de la sediul PC devine loc de pelerinaj pentru înalţi demnitari ai guvernelor UE. (O fotografie cu tătucul pleşuv spre satisfacţia familiilor şi a prietenilor lor!). Într-un final, lumea scutură ultimii gologani de prin portofele pentru masa de Crăciun.

Lazăr, ministrul, nu personajul biblic atins de aura hristică, spune, achipuind epitete care se potrivesc ca nuca de perete, că vrea “o soluţie bună, frumoasă, o soluţie simpatică”. O soluţie sexy pentru alegerea Preşedintelui Republicii Moldova! Iar asta presupune ca fiecare dintre noii triumviri să peţească voturi de la comunişti, şi nu doar Marian Lupu.

Principiile de guvernare, numai principiile, au fost îndelung discutate. S-a stabilit când va adera Republica Moldova la UE, când va intra în NATO şi când vor fi aduşi înapoi acasă sutele de mii de risipitori desţăraţi. La negocieri au venit câte doi, ca în total să fie şase, aşa cum, probabil, i-a sfătuit baronul de Condorcet. Despre funcţii, mai puţin, căci nu este momentul.

Ţara geme de pâclă.

Aho, aho.

La anul şi la mai buni ani!

*Imperiul Roman era adesea denumit “globul pământesc”. “Globul Moldovei” este o mostră de folclor parlamentar basarabean, expresie ieşită din gura agrarianului D. Moţpan.

Joaca de-a Constituţia sau Vrei, nu vrei, bea Grigore agheazmă!

Decembrie 22, 2010

Ce este ierarhia actelor normative, ce semnifică forţa juridică a acestor acte, care este locul Constituţiei în sistemele de drept? Ne lămureşte pe deplin reprezentantul şcolii austriece de drept, Hans Kelsen, care fundamentează ştiinţific, în “Doctrina pură a dreptului”, principiul supremaţiei Constituţiei, întocmind o piramidă. “Piramida lui Kelsen” aşează pe straturi normele juridice ale unui stat. În vârful acesteia se regăseşte, de regulă, Constituţia.

 

Ceea ce îi conferă Constituţiei Republicii Moldova întâietate în piramida actelor normative (ne limităm la sistemul de drept din Republica Moldova) este însuşi faptul că ea se adoptă cu votul a două treimi din numărul total al deputaţilor (art. 143 din Constituţia Republicii Moldova), spre deosebire de legile organice şi cele ordinare, care pot fi adoptate, modificate, suspendate sau abrogate de acelaşi organ, cu majoritatea deputaţilor aleşi sau, după caz, a deputaţilor prezenţi.

Prin urmare, Constituţia emană o forţă specifică, forţă care o propulsează în vârful întregului sistem social-politic al Republicii Moldova.

De altfel, principiul supremaţiei Constituţiei este consacrat în art. 7 al Constituţiei Republicii Moldova, care prevede: Constituţia Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică.

         Dilema în care ne întemniţează actualul ministru al Justiţiei (şi din care noi ieşim repede şi graţios) este că, “în eventualitatea eșecului de a alege șeful statului, pentru a asigura un interimat pe o perioadă mai lungă, va fi nevoie de adoptarea unei legi ce ar specifica detaliile interimatului”.
         Constituţia însă, în cele 3 articole în care ne vorbeşte despre interimatul funcţiei prezidenţiale [91,92 şi 135 alin. f)], nu face trimitere la vreo lex specialia, care să specifice detaliile interimatului, ea însăşi stabilind clar care este procedura în asemenea situaţii.
        Dilema este aşadar spulberată de un străvechi principiu de logică juridică: Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus. Aplicând acest principiu logico-juridic situaţiei noastre, vedem că textul constituţional se referă la “Preşedintele Republicii Moldova”, nefiind specificat dacă este vorba de Preşedintele ales sau de Preşedintele interimar. Este suficientă consultarea art. 63 alin. 2), a art. 73, art. 77, art. 78, art. 81, art. 84, art. 85, art. 86, art. 87, art. 88, art. 93, art. 94, articole în care regăsim atribuţiile Preşedintelui Republicii Moldova. Preşedintele interimar cade astfel sub incidenţa acestor articole, în virtutea principiului sus-menţionat.

Art. 78 alin. 5): Dacă şi după alegerile repetate Preşedintele Republicii Moldova nu va fi ales, Preşedintele în exerciţiu dizolvă Parlamentul şi stabileşte data alegerilor în noul Parlament.

Orice tentativă de eludare a prevederilor art. 78 alin. 5 va fi neconstituţională, încălcându-se principiul supremaţiei Constituţiei. Manifestarea de voinţă a domnului ministru va fi conformă cu Legea Supremă doar atunci când textul acesteia va face trimitere la o lege specială care să specifice detaliile interimatului. Până atunci, detaliile mandatului Preşedintelui interimar sunt aceleaşi cu ale mandatului Preşedintelui ales.

Vid de putere sau Vlad Filat, prim-ministru demisionar si presedinte interimar?

Decembrie 1, 2010

 

 de Alexandru Iavorschi

Potrivit art. 63 alin.(3) din Constitutie, Parlamentul se intruneste, la convocarea Preşedintelui Republicii Moldova, în cel mult 30 de zile de la alegeri. Astfel, pana la 28 decembrie 2010, Presedintele interimar va trebui sa convoace Parlamentul.

 Prima sedinta a Parlamentului va fi prezidata de cel mai în vîrstă deputat, recte Vladimir Voronin. Exista toate sansele ca acesta sa incerce repetarea scenariului aplicat de comunisti in cadrul primei sedinte a Parlamentului ales la 29 iulie 2009. Prin amanarea sedintei in care ar urma sa se aleaga Presedintele Parlamentului, comunistii vor urmari crearea unui vid de putere.

 In cazul in care noul Parlament nu va reusi sa aleaga Presedintele Parlamentului in cadrul sedintei de constituire a Parlamentului, ca urmare a boicotului comunistilor si a posibilelor neintelegeri intre liderii AIE, se creeaza premisele unei noi crize constitutionale, intrucat va exista un vid de putere:

 (i)  nu vom avea un Presedinte al Parlamenului;

(ii)  nu vom avea un presedinte (interimar);

(iii) inceteaza mandatul Guvernului in temeiul art. 103 din Constitutie, acesta devenind un Guvern demisionar.

Dupa sedinta de constituire a noului Parlament, Mihai Ghimpu isi pierde calitatea de Presedinte interimar, izvorata din art. 90 alin.(1) coroborat cu art. 91 din Constitutia Republicii Moldova, astfel cum acest lucru a fost statuat in Avizul privind constatarea circumstantelor care justifica interimatul functiei de Presedinte al Republicii Moldova nr. 4 din 17.09.2009, emis de Curtea Constitutionala a Republicii Maldova ca urmare a demisiei sefului statului.

Mihai Ghimpu nu va mai detine calitatea de Presedinte interimar, deoarece aceasta functie era exercitata in virtutea functiei de Presedinte a Parlamentului. De la data dizolvarii Parlamentului pana la data intrunirii legale a noului Parlament, Mihai Ghimpu ramane presedinte interimar in temeiul art. 63 alin.(3) coroborat cu art. 69 alin.(2) din Constitutie. Din momentul constituirii noului Parlament, Mihai Ghimpu isi pierde calitatea de deputat in vechiul Parlament, impreuna cu functia de Presedinte al Parlamentului. Pe cale de consecinta, acesta nu poate fi nici presedinte interimar al Republicii.

Interimatul functiei de Presedinte se asigura, în ordine, de Preşedintele Parlamentului sau de Primul-ministru,  daca funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova devine vacantă sau dacă Preşedintele este demis ori dacă se află în imposibilitatea temporară de a-şi exercita atribuţiile (art. 91 din Constitutie). Potrivit art, 90 alin.(1) vacanţa funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova intervine în caz de expirare a mandatului, de demisie, de demitere, de imposibilitate definitivă a exercitării atribuţiilor sau de deces.

 Astfel, interimatul functie intervine in urmatoarele cazuri, expres si limitativ prevazute de norma constitutionala:

 (i)  expirare a mandatului;

(ii)  demitere;

(iii) demisie;

(iv)  imposibilitate temporara de a-si exercita atributiile;

(v)    imposibilitate definitiva de a-si exercita atributiile;

(vi)  deces.

Presedintele (interimar) Mihai Ghimpu, ales in noul Parlament, nu se regaseste in niciuna din aceste situatii, care sunt expres si limitativ stipulate de norma constitutionala. Totusi, mandatul lui inceteaza in virtutea art. art. 63 alin.(3) coroborat cu art. 69 alin.(2) din Constitutie. In acest caz, nu poate fi aplicata regula de la art. 80 alin.(2) potrivit caruia Preşedintele Republicii Moldova îşi exercită mandatul pînă la depunerea jurămîntului de către Preşedintele nou ales, deoarece art. 80 alin.(2) reglementeaza institutia mandatului de Presedinte, care nu este aplicabil in cazul presedintelui interimar, intrucat acesta nu exercita un mandat, ci asigura interimatul functiei (Hotararea privind interpretarea art.80alin.(4)din Constituţia Republicii Moldova nr. 18  din  03.08.2010).

Pentru a se evita vidul de putere si o posibila criza constitutionala se intrevad urmatoarele solutii:

 

Solutii:

a)  Sesizarea Curtii Constitutionale in temeiul art. 135 alin.(1) lit.b), pana la intrunirea noului Parlament, pentru a interpreta art. 63 alin.(3), art. 69 alin.(2), art. 90 si art. 91 din Constitutia Moldovei;

b) Alegerea Presedintelui Parlamentului in cadrul primei sedinte a Parlamentului nou ales. Acesta va deveni si Presedinte interimar chiar daca, sub aspect juridic, nu exista circumstantele care justifica interimatul functiei de presedinte, astfel cum acestea au fost mentionate supra, intrucat acestea sunt expres si limitativ prevazute de Constitutie;

c)  In cazul imposibilitatii alegerii Presedintelui Parlamentului in cadrul sedintei de constituire a Parlamentului, se impune sesizarea Curtii Constitutionale in temeiul art. 135 alin.(1) lit.f) din Constitutie pentru constatarea interimatului functiei de Presedinte. De fapt se va cere constatarea circumstantelor care justifica interimatul interimatului, situatie neacoperita de textul Constitutiei.

Solutia viabila este exercitarea functiei de Presedinte interimar de catre Primul-Ministru astfel cum statueaza art. 91 din Constitutie, chiar daca, sub aspect juridic, nu exista circumstantele care justifica interimatul functiei de presedinte, astfel cum acestea au fost mentionate supra, intrucat acestea sunt expres si limitativ prevazute de Constitutie, iar situatia lui Mihai Ghimpu nu se incadreaza in aceste circumstante.