Archive for Ianuarie 2010

Redobandirea cetateniei romane

Ianuarie 31, 2010

de Alexandru Iavorschi

“Cetatenia romana nu poate fi retrasa aceluia care a dobandit-o prin nastere.” (Art. 5 alin.(2) din Constitutia Romaniei, republicata)

In sedinta de vineri, 29.01.2010, Guvernul Romaniei a aprobat, prin Ordonanta de Urgenta, un set de masuri menite sa asigure solutionarea cererilor de redobandire si acordare a cetateniei romane in termen de maxim 5 luni, astfel cum prevede Legea nr. 21/1991 a cetateniei romane. Prin aceasta ordonanta de urgenta se infiinteaza Agentia Nationala pentru Cetatenie ca organ de specialitate autonom, aflat in coordonarea Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti.

In cadrul vizitei oficiale in Republica Moldova, in perioada 27-28 ianuarie, si Presedintele Romaniei, Traian Basescu, a confirmat infiintarea acestei institutii. Declaratia vine in contextul in care problema redobandirii cetateniei romane de catre cetatenii Republicii Moldova ramane a fi una destul de sensibila. Sensibila, pentru ca romanii din Republica Moldova isi redobandesc un drept pe care l-au pierdut fara voia lor. Potrivit art. 10¹ din legea cetateniei romane, “Persoanele care au dobandit cetatenia romana prin nastere sau prin adoptie si care au pierdut-o din motive neimputabile lor sau aceasta cetatenie le-a fost ridicata fara voia lor, precum si descendentii acestora pana la gradul III, la cerere, pot redobandi sau li se poate acorda cetatenia romana […].”

Ultimele modificari in materie de cetatenie au fost aduse prin Legea nr. 354/12.11.2009. Alaturi de alte aspecte, modificarile din acest act vizeaza marirea capacitatii Comisiei pentru cetatenie si instituirea obligatiei Directiei pentru Cetatenie de a infiinta birouri teritoriale pentru acceptarea cererilor de redobandire a cetateniei romane. De asemenea, se instituie termenul de 5 luni pentru solutionarea dosarelor de redobandire a cetateniei romane.

Cand a fost pierduta cetatenia romana

In urma celui de-al doilea razboi mondial, pe 10 februarie 1947, Romania, in calitate de stat component al Axei, a semnat Tratatul de Pace de la Paris. Prin acest tratat, Romania a recuperat Transilvania de Nord, pierzand insa Dobrogea de Sud (Cadrilaterul) in favoarea Bulgariei, precum si Basarabia, Bucovina de Nord si Tinutul Herta in favoarea URSS. Textul tratatului nu reglementa cetatenia persoanelor aflate pe acele teritorii. Ulterior, potrivit Conventiei consulare intre Romania si URSS, privind reglementarea problemei cetateniei persoanelor cu dubla cetatenie, semnata la Bucuresti, la 4 septembrie 1957, persoanele care locuiau la acea vreme pe teritoriul unuia dintre cele doua state, puteau sa opteze pentru cetatenia oricaruia dintre cele doua state, in termen de 1 an de la intrarea in vigoare a Conventiei. Acesta a fost actul juridic ale carui efecte i-a privat pe romanii din Basarabia de cetatenia romana.

Aparent, conventia respecta rigorile dreptului international, iar efectele juridice ale acesteia nu pot fi contestate. Totusi, o analiza atenta a contextului in care a fost incheiata indreptateste anumite dezbateri.

Vicierea consimtamantului

In ceea ce priveste conventia consulara, putem vorbi de o dubla viciere a consimtamantului: a statului roman si a romanilor din Basarabia.

Romania a semnat aceasta conventie consulara in conditiile trupele armatei sovietice se aflau pe teritoriul sau.  Statutul de satelit al Moscovei si mentinerea in sfera de influenta a URSS pot duce spre concluzia unei alterari a consimtamantului partii romane in momentul semnarii actului. Influenta directa asupra autoritatilor romane, in sensul incheierii acestui act, poate fi prezumata.

Conventia a fost semnata pe fundalul unor deportari masive a romanilor din Basarabia, urmarindu-se diluarea elementului etnic autohton. Conform aceastei logici, invocarea faptului ca persoanele care locuiau pe teritoriul Basarabiei puteau sa opteze pentru cetatenia oricaruia dintre cele doua state este discutabila. Nu putem vorbi de manifestarea libera a consimtamantului, in sensul optiunii pentru pastrarea cetateniei romane, intr-un teritoriu in care se incerca neutralizarea elementului romanesc de catre un regim comunist dictatorial si criminal. Pe cale de consecinta, afirmatia potrivit careia neformularea unei cereri de optiune ar duce automat la dobandirea cetateniei statului pe teritoriul caruia romaníi basarabeni domiciliau (URSS) si pierderea cetateniei statului roman este lipsita de temei, avand in vedere vicierea consimtamantului acestor persoane, manifestat sub aspectul inactiunii de a opta pentru cetatenia romana.

Conventia consulara intre Romania si URSS, privind reglementarea problemei cetateniei persoanelor cu dubla cetatenie este viciata. Intrebare: am putea aplica regula de drept quod nullum est, nullum producit effectum, adica un act lovit de nulitate nu poate produce efecte?

Anunțuri

Transnistria la ruşi?

Ianuarie 24, 2010

Planul politologului rus Stanislav Belkovski este de fapt o discuţie despre suveranitatea Republicii Moldova şi despre pacea în regiunea Europei de Est, încercând parcă să legitimeze declaraţiile ministrului italian. Potrivit acestui politolog, “dacă Bucureştiul şi Chişinăul se înţeleg şi Moldova devine parte a României, atunci Transnistria va avea toate argumentele pentru recunoaşterea independenţei ei”. Belkovsky mai spune că “România Mare” nu are nevoie de o Cecenie a sa. De menţionat că acest scenariu este susţinut de vocile presei aservite lui Putin.

Domnul Belkovsky intuieşte corect un fapt: Unirea Basarabiei cu România va avea loc. Domnul Belkovsky inoculează însă ideea păgubitoare a cedării Transnistriei (mascată de formula independenţei). În acest mod, apare şi întrebarea de bun simţ: Care Românie Mare, când nici măcar Mijlocie nu va mai fi? Se cedează teritorii, după bunul plac al cântăreţilor ruşi, dar nu se ia nimic în schimb. O formulă pacifistă curentă: înţelegerea regională. Şi alta: denuclearizarea spaţiilor (în cazul nostru, retragerea Armatei a 14-a, urmată de independenţa Transnistriei). Aceasta din urmă este de provinienţă britanică şi calificată de numeroşi istorici ca fiind un fruct al şireteniei, pentru că duce la împărţirea injustă a lumii în bucăţi.

Nu-i poţi lăsa pe românii din Transnistria în mâna lui Smirnov. Nu poţi uita de osemintele românilor înmormântaţi dincolo de Nistru. Nu poate fi morala unei naţiuni diferită de morala individului. Dacă o mamă nu-şi lasă copilul în piaţă, chiar dacă întârzie la un ospăţ, nici o ţară nu trebuie să cedeze porţiuni din teritoriul său, doar pentru a fi primită la spectacolul naţiunilor europene.

În acest caz, ignoranţa noastră faţă de planurile moscovite nu ne oferă securitate. Ignoranţa înseamnă resemnare, iar resemnarea unui popor este ca resemnarea vacilor cu lapte.

Problema Transnistriei este veche, la fel ca şi apartenenţa acestui teritoriu la spaţiul geto-dacic. Dacă Ţările Române au fost punte de legătură între Occident şi Orient, apoi Transnistria a fost postul vamal dintre aceste două lumi. Iar dacă am proceda asemenea comandorului de aviaţie Ion Coşoveanu, lider al grupului ofiţerilor superiori care au refuzat sa treacă Nistrul şi să continue operaţiunile militare pe teritoriul URSS (după preluarea Basarabiei de către armatele române), atunci am face-o numai cu Nordul Bucovinei şi cu Sudul Basarabiei în posesia noastră.

Condamnarea comunismului in Republica Moldova. Consecinte politice vs. consecinte juridice

Ianuarie 24, 2010

 

de Alexandru Iavorschi

 “Informarea obiectivă şi multilaterală a societăţii despre aceasta este imperios necesară pentru ca generaţiile născute în perioada postcomunistă să cunoască esenţa totalitară a regimului comunist şi să nu admită instaurarea unor regimuri similare pe viitor.” (Decretul presedintelui Mihai Ghimpu privind constituirea Comisiei pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova, 14 ianuarie 2010)  

 

“Un proces de la Nurnberg” pentru crimele comunismului

 

Potrivit istoricului britanic Tony Judt, in timp ce national-socialismul (fascismul n.a.) a fost cel mai mare rau, comunismul ramane cel mai mare pericol. Si intrucat ramane cel mai mare pericol, statele europene l-au condamnat si continua sa il condamne prin numeroase documente politice. Insa doar politice.

Cele mai importante documente la nivel european sunt urmatoarele:

  1. Rezolutia nr. 1096 din 1996 si Rezolutia nr. 1481 din 2006 a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei (APCE);
  2. Rezolutia Parlamentului European din 2 aprilie 2009 referitoare la constiinta europeana si totalitarismul. Documentul PE a fost precedat de Declaratia de la Praga privind constiinta morala europeana si comunismul din 3 iunie 2008, adoptata de Senatul Parlamentului Republicii Cehe in prezenta unor personalitati de talie europeana.
  3. Declaratia de la Vilnius a Adunarii Parlamentare a OSCE.

 

Raportul Lindblad care a precedat Rezolutia APCE nr. 1481 din 2006 mentioneaza ca desi nazismul a fost condamnat pe plan international, iar cei vinovati au ajuns sa fie judecati, crimele comise de regimurile comuniste nici nu au fost investigate, nici nu au fost condamnate la nivel international. Un “Proces de la Nurnberg” pentru crimele comunismului nu a avut loc. Acelasi raport precizeaza “Absenta condamnarii internationale poate fi explicata, în parte, prin existenta tarilor ale caror reguli se bazeaza înca pe ideologia comunista. Dorinta de a mentine relatii bune cu unele dintre acestea poate sa-i împiedice pe anumiti politicieni sa se ocupe cu acest subiect dificil.[..]. Apoi, în multe tari europene exista partide comuniste care nu au condamnat în mod formal crimele comunismului. Nu în ultimul rând, elemente diferite ale ideologiei comuniste, cum ar fi egalitatea sau dreptatea sociala, seduc înca multi politicieni care se tem de faptul ca prin condamnarea comunismului ar fi condamnate si aceste principii cu care se legitimeaza ideologia comunista. […]”.

Politic vs. Juridic

Decretul Presedintelui Republicii Moldova Mihai Ghimpu privind constituirea Comisiei pentru studierea şi aprecierea regimului comunist totalitar din Republica Moldova trebuie plasat in acest context european, la care se adauga si nuanta nationala. Ultimii 8 ani de guvernare a Partidului Comunistilor Republicii Moldova, desi au intaziat procesul ralierii Moldovei la actele politice europene in materie de condamnare a comunismului, au dus, in final, chiar la urgentarea acestui proces.

Comisia prezidentiala va da o apreciere istorica fenomenului comunist, urmata, probabil, de doua acte cu caracter politic. Primul act de acest gen ar putea fi mesajul Presedintelui adresat Parlamentului potrivit art. 84 alin.(2) din Constitutia Republicii Moldova, in care va fi prezentat raportul comisiei si concluziile acestuia. Un caz similar a avut loc in Romania la 18 decembrie 2006, cand Presedintele Romaniei Traian Basescu a tinut un discurs in fata Camerelor reunite ale Parlamentului Romaniei, prilejuit de prezentarea Raportului Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste in Romania (Raportul Tismaneanu).

Un alt act politic ar putea fi asumarea concluziilor raportului comisiei de catre Parlamentul Republicii Moldova si adoptarea unei declaratii sau hotarari avand ca obiect condamnarea comunismului, urmand exemplul Letoniei . Parlamentul de la Riga a adoptat la 15 mai 2005 „Declaratia de condamnare a regimului de ocupatie comunist totalitarist instaurat în Letonia de catre Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste”.

Republica Moldova incearca sa urmeze exemplul celorlalte state care au intreprins actiuni similare de condamnare a regimurilor totalitare, putand opta intre modelul dezvolat de Romania sau cel asumat de Letonia. O alta solutie ar fi imbinarea celor doua modele, sau, mai nou, identificarea unei solutii de tip Ucraina. Intr-o hotarare recenta, Curtea de Apel de la Kiev i-a declarat vinovati de genocid pe Stalin si Molotov, in contextul in care Ucraina incearca sa obtina recunoasterea de catre ONU a foametei din anii 1932-1933 drept genocid impotriva poporului ucrainean.

Fiind un gest simbolic, elementul juridic nu va fi identificat si nici dezvoltat in concluziile raportului. Latura juridica a acestei teme va fi conservata la nivel de legislatie in materie de reabilitare a victimelor politice, restituire a prorietatilor nationalizate, etc. O eventuala desecretizare a arhivelor fostului KGB si declansarea unor procese impotriva “tortionarilor”, adoptarea unei legi a lustratiei, despre care se discuta tot mai mult in ultima perioada, sau scoaterea in afara legii a PCRM sunt cateva posibile consecinte juridice aduse in discutie de societatea civila.

S-ar putea sa existe, totusi, un impediment – sistemul european de valori bazat pe respectarea drepturilor omului. In acest sens, exista numeroase hotarari ale Curtii Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg prin care legi ale lustratiei sau legi de desecretizare a arhivelor serviciilor secrete au fost declarate ca venind in contradictie cu Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

In contextul arhitecturii institutionale europene, drepturi ale omului, care au fost calcate in picioare decenii la rand de regimurile comuniste, devin scut pentru conducatorii si aparatorii unui sistem care ramane inca cel mai mare pericol. Acesta este paradoxul istoriei noastre.

Revizuirea Constitutiei Republicii Moldova

Ianuarie 16, 2010

un articol de Alexandru Iavorschi

Tema reformei constitutionale s-a sedimentat in discursul de la Chisinau. Va fi sau nu revizuita Constitutia? Cand se va organiza referendumul pentru aprobarea Constitutiei? Sunt doar cateva intrebari care au patruns in spatiul public si care genereaza dezbateri aprinse.

 Sediul materiei este Titlul VI, art. 141-143 din Constitutia Republicii Moldova si art. 76-86 din Regulamentul Parlamentului Republicii Moldova. Potrivit art. 72 din Constitutie, Parlamentul, in calitate de unica autoritate legiuitoare a tarii, adopta legi constitutionale, care sunt legi de revizuire a Constitutiei. Revizuirea Constitutiei poate fi initiata de cel putin o treime din deputati, Guvern sau un numar de cel putin 200 000 de cetateni ai Republicii Moldova cu drept de vot, provenind din cel putin jumatate din unitatile administrativ-teritoriale de nivelul doi, iar in fiecare din ele trebuie sa fie inregistrate cel putin 20000 de semnaturi in sprijinul acestei initiative [art. 141 alin.(1)]. O atenta lectura a textului constitutional va scoate in evidenta o anumita inconsecventa a legiuitorului constituant, prin utilizarea termenilor de “revizuire” si “modificare”. In contextul in care, din interpretarea literei si spiritului Constitutiei, nu se face nicio distinctie intre acesti doi termeni sub aspectul procedurii sau efectelor produse, concluzia ar fi ca legiuitorul constituant nu se refera la doua proceduri diferite, ci la una singura, pe care o numeste revizuire sau modificare a Constitutiei.  

Cum poate fi revizuita/modificata Constitutia

 a) Proiectul de lege sau propunerea legislativa de modificare a Constitutiei se depune la Curtea Constitutionala pentru ca aceasta sa se pronunte asupra initiativei in cauza [art. 135 alin.(1) lit.c)]. In cadrul acestei etape, Curtea nu are dreptul sa blocheze initiativa de revizuire, ci doar verifica indeplinirea conditiilor constitutionale pentru initierea revizuirii. Decizia Curtii Constitutionale, care are valoarea juridica a unui aviz, se adopta cu votul a cel putin 4 judecatori din 6.

b) Proiectul de lege sau propunerea legislativa de revizuire a Constitutiei se prezinta Parlamentului impreuna cu avizul Curtii Constitutionale [art. 141 alin.(2)]. Ulterior prezentarii proiectului de lege sau propunerii legislative, Parlamentul va incepe dezbaterea doar dupa expirarea termenului de 6 luni din momentul prezentarii proiectului sau propunerii in cauza.

 Avand in vedere faptul ca Parlamentul Republicii Moldova trebuie dizolvat in iunie 2010 in temeiul art. 78 alin.(5) din Constitutie, si pana la aceasta data nu a fost prezentata propunerea de modificare/revizuire a Constitutiei, se poate afirma ca exista toate premisele de ordin juridic pentru ca dezbaterea asupra reformei constitutionale sa inceapa abia in toamna anului 2010, in sedintele Parlamentului rezultat in urma alegerilor anticipate.  

 Dezbaterea se va desfasura in cel putin doua lecturi. In urma dezbaterilor, Parlamentul adopta legea constitutionala cu votul a doua treimi din numarul deputatilor alesi, in termen de un an de la data prezentarii initiativei pentru revizuirea/modificarea Constitutiei. In cazul in care termenul de un an a expirat fara votul Parlamentului, propunerea se considera nula [art. 143 alin.(2)].

 c) In urma votarii de catre Parlament, legea constitutionala se va promulga de catre Presedintele Republicii Moldova in temeiul art. 74 alin.(4) coroborat cu art. 93 alin.(1) si art. 94 alin.(1) din Constitutie. Decretul de promulgare se va trimite spre publicare in Monitorul Oficial al Republicii Moldova (art. 76).

 d) In cazul in care dispozitiile legii constitutionale aduc atingere neutralitatii statului, precum si caracterului suveran, independent si unitar al statului, se va organiza un referendum pentru aprobarea noilor dispozitii de catre popor, in virtutea calitatii de titular al suveranitatii nationale, atribuita prin art. 2 din Constitutie. In celelalte cazuri, nu este necesara organizarea referendumului. Constitutia va fi considerata adoptata si va intra in vigoare abia dupa confirmarea rezultatului referendumului de catre Curtea Constitutionala [art. 135 alin.(1) lit.d)]. Si in acest caz, Curtea Constitutionala trebuie doar sa constate indeplinirea conditiilor constitutionale si legale pentru organizarea si desfasurarea referendumului.

Cand nu poate fi revizuita/modificta Constitutia

Constitutia nu poate fi revizuita in cazul in care rezultatul ar viza suprimarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor sau a garantiilor acestora, precum si pe durata starii de urgenta, de asediu sau de razboi [art. 142 alin.(2) si (3)]. Totodata, din interpretarea art. 63 alin.(3), deducem ca Parlamentul caruia i-a expirat mandatul si se afla in perioada de prorogare legala a mandatului pana la intrunirea noii componente nu poate modifica Constitutia. Intre luna iunie si septembrie 2010, Parlamentul Republicii Moldova, in calitate de Parlament “dizolvat”, se va afla sub incidenta art. 63 alin.(3) din Constitutie, fiind privat de dreptul de a se pronunta asupra unei astfel de initiative.

Concluzie:  Constitutia Republicii Moldova va putea fi modificata/revizuita doar de noul Parlament rezultat in urma alegerilor anticipate.

Eminesciana lui Dodon

Ianuarie 16, 2010

un articol de Ion Fenosa

Pe 15 ianuarie, dată la care politicienii din AIE (Alianţa pentru Integrare Europeană) făceau exerciţii aritmetice, scăzând din 2010, 160, ca să le spună duduielor de la televiziuni când s-a născut Eminescu, Dodon vorbea despre însemnătatea Luceafărului.

Pentru mine Eminescu înseamnă mult mai mult decât prezentul teribil în care ne aflăm noi acum. Eminescu înseamnă ceva specific naţiunii noastre, ceea ce de fapt ne-a adus aici unde suntem şi ceea ce de fapt ne va permite, la sigur, să ajungem acolo unde noi vrem”.

Eminescu le scria, lui Caragiale şi Ronetti Roman, “Bre, nu fiţi pezevenghi!”. Bre Dodon, nu fi pezevenghi!

“Prezentul actual contemporan de astăzi” în care se află Dodon şi echipa roşie înseamnă mai puţin decât fiinţa lui Eminescu. Şi oare cum de ni s-a întâmplat să avem un asemenea Ministru al Economiei? Sub pulpana cui s-au întâmplat aceste realităţi? Cine compară un mare poet (un român absolut!) cu situaţia socio-economică a unui stat aflat în plină recesiune? De când este Eminescu locomotiva Partidului Comuniştilor?

Soldafonul anchilozat în teze de partid a comis-o: a recunoscut, fără de voie, înşirând non-sensuri, un mare adevăr. Deduceţi silogismul: Eminescu – un mare român; Dodon vorbind despre simbolul eminescian şi rolul său întru propăşirea naţiunii noastre. Să fie o Românie de la Nistru pân’ la Tisa?